Aneta Janiak-Olejnik

Modele de schimbare organizationala

ü schimbarea impusă – o mare parte a schimbărilor sunt impuse de către conducere. De cele mai multe ori aceasta generează nemulţumire şi resentimente. Schimbarea nu mai prezintă ceva Nou, in Edit, Dar este spectaculoasă prin Decker de complexitate pe care îl atinge în zilele noastre. De aceea, utilizarea unui Model, unei strategii este Absolut indispensable abilă, strategia, mai fiind numită şi „Arta posibilului”. Schimbarea strategică nu este doar o schimbare în timp, ci căutarea proactivă de Noi moduri de lucru, credinţe, atitudini, faţă de rutinele normale ALE organizaţiei şi pe care toată Lumea va trebui să le adopte. 16 v modelul managementului calitativ se bazeaza PE asomptia ca accomplie Organizatiei depinde in directa masura de satisfacerea expectantelor clientilor actuali, iar continua imbunatatire a Calitatii produselor sau serviciilor va spori eficienta l`organisation organisatiei. Concentrarea asupra imbunatatirii continuer un produselor si serviciilor poate avea INSA un succes limitat in CEEA CE priveste competitivitatea firmei sau cotarii acesteia PE Piata (Short & Venkatraman, 1992). Originea schimbării a fost definita ca noţiune de David Nadler şi Michael Tushman în 1988, în Cartea „Strategic organisation Design” şi prezintă apariţia schimbării Într-o organizaţie. Aceasta poate apărea din cauza Mediului în Care organizaţia ISI desfăşoară activitatea sau prin intenţia organizaţiei.

Astfel schimbările pot fi neintenţionate şi se întâmplă Independent de Voinţa organizaţiei sau pot fi intenţionate sau délibéré, acţiuni béton calculer de către organizaţie. Modelul de Analiza organizaţională Propus de CEI Doi, permite diagnosticarea organizaţiei şi intervenţia asupra comportamentului acesteia. În modelul Nadler-Tushman sunt identificate Patru componente esenţiale ALE organizaţiei: sarcina (scopul), individuzii (membrii), organizarea formală şi organizarea informală. Gruparea componentelor organizaţiei în Schema Generală a acesteia („intrări”, „procese de transformare”, „ieşiri”) face cu putinţă élaborarea unui Model de diagnostic organizaţional, în intériul căruia toate cele Patru componente ALE organizaţiei se află în corelaţii reciproce. Modelul este este ilustrativ pentru încercările teoretice de Analize organizaţională. Acest Model oferă o putere exploratorie sporită pentru organizaţiile cu SCOP lucrativ, ofertante de servicii, aceasta deoarece modelul Propus are Două finalităţi: face posibilă diagnosticarea organizaţiei şi totodată permite un mod systématisation de Intervenţie asupra comportamentului organizaţiei. 9 Teoriile organizarii ofera practicienilor metode de Analiza diferentiata a fenomenelor organizationale.